Acest aspect, destul de răspândit cu privire la Islam, este înțeles greșit. Singurul verset care tratează acest aspect este versul 34 al Surei An-Nisaa:

„Bărbaţii sunt ocrotitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i‑a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase [dintre femei] sunt ascultătoare şi păzitoare [ale celor care trebuiesc păzite] în absenţa [soţilor lor], pe care şi Allah le păzeşte. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi‑le, părăsiţi‑le în paturi şi loviţi‑le. Dar dacă ele [revin şi] ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreţ [‘Aliyy, Kabir].” (Nisaa 4: 34)

Fedribu-hunne, tradus mai sus cu „loviți-le”, derivă din rădăcina verbului darabe. Verbul daraba înseamnă „a se îndepărta, a se feri, a separa sau a evita pe cineva” dar se folosește și cu înțelesul de „a lovi”. În Coran acest termen s-a folosit cu șase înțelesuri: a da exemplu, a călători (daraba fil-ard), a lovi stâncă, a sigila, a împinge, a condamna. Verbul darabe se poate folosi și pentru a separa două lucruri unul de celălalt, așa cum apare în exemplul darabed-dehru beynena.

Coranul descrie mai multe situații de lovire sau bătaie a unei ființe, dar nu folosește verbul darabe. De exemplu, pentru „lovirea feței” (Dhariyat 51: 29) verbul folosit este sakket, „lovirea cu pumnul” (Qasas 28: 15) – wekezehu, „scuturarea crengilor” (Ta-ha 20: 18) – we ehușșu sau „a lua capul cuiva” (Haqqa 69: 46) – se folosește verbul qataa. Verbul darabe (lovește!) la imperativ este folosit pentru a denota acțiunile îngerilor în versetele din surele Anfal: 50 și Muhammed: 27 și nu acțiunile unor ființe umane. Este important de menționat faptul că înțelesul versetului de mai sus (Nisaa: 34) nu se referă la statul dintre femeie și bărbat, ci se referă exclusiv la relațiile dintre soț și soție ce au fost uniți prin căsnicie.

Potrivit lui At-Tabari, acest verset a fost revelat în urma unui incident în care Habibah, fiica lui Zaid, a venit la Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după ce soțul acesteia a pălmuit-o. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a cerut Habibei să-l pălmuiască și ea la rândul ei pe soț, cu aceeași severitate cu care a fost lovită. Dar în acel moment a fost revelat versetul menționat, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Eu am dorit un lucru, dar Allah voiește altceva – și ceea ce dorește Allah este mai bine.” Ne atrage aici atenția,  faptul că Profetul a apreciat ca soția să-și lovească soțul cu aceeași forță cu care a fost lovită, dar Allah nu a aprobat acest lucru.

Dacă totuși cineva dorește să interpreteze verbul darabe, care are o multitudine de înțelesuri cu „a lovi”,  acesta trebuie să ia în considerare următoarele aspecte. Acțiunea de lovire are loc în cadrul familiei, între soț și soție și nu între o femeie și un bărbat oarecare. Coranul ghidează cele două părți menționate în verset către un comportament mai uman, diferit față de cel oferit de societatea timpului în care a fost pogorâtă revelația divină.

Se poate înțelege și din circumstanțele care au condus la revelarea versetului, că acesta se adresează și le recomandă soluții mai umane acelor soți care consideră lovirea soției ca fiind primul lucru care trebuie făcut atunci când apar unele neînțelegeri în căsnicie. Una dintre soluțiile recomandate este de „părăsire a soției în paturile lor”. Totuși, această soluție este considerată ca fiind o pedeapsă numai în cazul poligamiei, în caz contrar va fi o pedeapsă și pentru soț. Ca urmare, scopul recomandărilor din verset este de a preveni lovirea soției, în special în triburile arabe din acea perioadă, în care răspunsul inițial oferit unei soții neascultătoare era lovirea. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a aprobat niciodată acest lucru și nici nu a recurs vreodată la această măsură.  În acest sens, el a spus: „Cum vă este rușine ca ziua să vă loviți soția precum loviți un sclav și apoi când vine noaptea, să fiți împreună?” (Al-Bukhari, Nikah: 93). Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a detestat și a interzis total lovirea femeii (Abu Davut, Nisai, Ibn Majah, Ahmed ibn Hanbal).

Se știe faptul că Profetul era foarte aproape de a divorța, dar el nici măcar nu s-a gândit să-și lovească vreodată vreo soție. În această situație, Allah l-a sfătuit să divorțeze de ele într-o manieră dreaptă (Ahzab 33: 28-32), dar nu i-a spus să le lovească vreodată.

Dacă punem versetul din sura Nisaa: 34 în lumina conduitei Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atunci trebuie să interpretăm înțelesul versului darabe ca fiind „a separa” și nu „a lovi”. În concluzie, Coranul îi sfătuiește pe soți să se distanțeze de soțiile lor în cazul în care acestea sunt neloiale, au o conduită imorală sau se manifestă cu un comportament intolerabil.