Versetul coranic care abordează hijab-ul este următorul:

„Şi spune drept-credincioaselor să‑şi plece privirile lor şi să‑şi păzească pudoarea lor, să nu‑şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să‑şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu‑şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Şi căiţi‑vă cu toţii, o, voi drept-credincioşilor, faţă de Allah, pentru ca voi să izbândiţi!”(Nur 24: 31)

Părțile corpului care ar putea să se vadă conform versetului sunt fața, mâinile și picioarele. În ceea ce privește femeile care-și acoperă și aceste părți, ele nu o fac datorită poruncii versetului, ci datorită tradițiilor și normelor lor culturale.

Frumusețea feminină este privită în Islam ca fiind personală și ca atare trebuie să rămână privată, neexpusă în public. Cele două motive principale pentru acest lucru sunt:

1. Prevenirea abuzării femeilor, prin punerea personalității ei înaintea feminității.
2. Implicarea femeilor excluse din viața publică din cauza presiunilor tradiționale și culturale predominante în societate.

Practica contradictorie (aceea de încurajare a expunerii frumuseților femeiești) va transforma o relație bazată pe personalitate, într-o relație bazată pe atracție. Scopul hijab-ului este de a proteja moralitatea femeii, a bărbatului și a societății:

1. Femeia. Nu-și va expune părțile private ale feminității ei (menționate mai sus) în public.
2. Bărbatul. Nu va interacționa cu sexul opus într-o manieră cu orientare sexuală și exploatatoare.
3. Societatea. Relațiile dintre femei și bărbați se vor baza pe respect și fundament sănătos.

Substantivul khimar (pl. khumur) semnifică vălul. Din rădăcina acestui substantiv se formează, de asemenea, și alte cuvinte cum ar fi khamr, care este folosit pentru a descrie ceva care intoxică și are înțelesul de „a ascunde, a acoperi și acel ceva care tulbură intelectul.” Înțelesul comun dintre khimar și khamr este acela că ambele indică spre cap. Și kufr înseamnă de asemenea „a acoperi, a ascunde ceva”, dar pentru că derivă din rădăcini diferite, acest cuvânt nu indică spre cap, ci spre inimă.

Khimarul (vălul care acoperă capul) este un port tradițional folosit de femeile libere din triburile arabe atât înainte, cât și după convertirea lor la Islam. În timpurile preislamice, acesta era un accesoriu cu nişte broderii, care era lăsat liber din cap și peste partea din spate a femeii. Numai că acest accesoriu nu acoperea partea pieptului sau a decolteului. Ca urmare prin expresia „…şi să‑şi coboare vălurile peste piepturile lor!” din verset, li s-a cerut femeilor să-și prelungească acoperirea cu vălul, astfel încât acesta să acopere atât gâtul cât și pieptul.