Dobânda este câștigul obținut din bani fără ca ei să fie munciți. Islamul interzice dobânda și poruncește să fie plătită dania (zekat).

Dobânda este luarea fără a da ceva în schimb, în timp ce dania este dăruirea fără a lua ceva în schimb. Dobânda deteriorează situația financiară a creditorului și o consolidează pe cea a celor bogați, în timp ce dania le îmbunătățește situația financiară a săracilor. Dobânda reprezintă exploatarea muncii unui individ, în timp ce dania (zekatul) reprezintă împărțirea unei bucăți de pâine cu ceilalți. Dobânda crește cantitatea proprietății, dar îi distruge calitatea. „Răsplata” dobânzii este pedeapsa din Ziua Judecății, în timp răsplata daniei este recompensa din Ziua de Apoi (Rum 30: 39).

Dobânda a fost interzisă pentru a încuraja creativitatea, munca și producția și pentru a stopa exploatarea muncii și a unor câștiguri nedrepte.

Coranul folosește doar în cazul descrierii interzicerii dobânzii un limbaj atât de sever   considerând-o un „război declanșat față de Allah și Profetul Său” (Baqara 2: 279)