Termenul din limba arabă zekat înseamnă atât „purificare”, cât și „creștere.” Dania îl purifică moral pe cel care o oferă și îi crește binecuvântarea averii sale. Nu e de mirare că în Coran sunt puse laolaltă termenii zakat și barakat în mai mult de 30 de versete. Potrivit unei aritmetici raționale, 40 minus unu fac 39, dar, potrivit unei aritmetici a credinței 40 minus unu fac 400.

Dania este plata obligatorie a unei cotede 2.5% din avere, oferită celor săraci, dacă aceasta  atinge o anumită cotă în decursul unui an. Obiectivul daniei nu este numai de a împărți averea cu cei săraci, ci, de asemenea, este de a-l elibera pe proprietarul averii de influența acesteia. Condiția de bază a daniei este de a nu aștepta vreun câștig moral sau material de la cel căruia i-a oferit-o.

Potrivit Coranului, plata daniei nu a fost obligatorie numai pentru comunitatea Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ci și pentru celelalte comunități, precum cea a Profetul Moise (Baqara 2: 83).