Potrivit revelației, uciderea intenționată a unui om nevinovat este egală cu uciderea întregii omeniri (Maida 5: 32). De aceea, dacă cineva ucide un om, el/ea:

1. Ucide o operă de artă a lui Allah și își va proclama divinitatea prin luarea unei vieți.
2. Violează drepturile omului prin uciderea unei părți a omenirii.
3. Prin uciderea intenționată a unui suflet nevinovat dintre semenii săi, va fi văzut ca un individ periculos pentru ceilalți oameni și ca urmare își va face o mare nedreptate.

Pe lângă faptul că Islamul acordă vieții umane valoarea cea mai însemnată, de asemenea, nu-l lasă pe om fără protecție în fața celor care atacă aceste valori. Astfel, Islamul permite ca omul să se apere atunci când viața îi este în pericol. Însă trebuie ca omul să-și cunoască limitele acestor drepturi. Chiar dacă versetul le permite musulmanilor să se lupte cu scopul de a se apăra, le cere să nu comită agresiuni, căci Allah nu‑i iubeşte pe agresori! (Baqara 2: 190) Allah nu le interzice musulmanilor să se poarte frumos cu cei care nu au pornit o luptă împotriva credinței lor sau care nu i-au alungat de pe pământurile lor. (Mumtahana 60: 8) Din aceste motive, Islamul interzice omuciderea, cu excepția situației în care omul este nevoit să se apere și a situației de executare a pedepsei cu moartea cauzată de uciderea unui alt suflet nevinovat.