Termenul kufr (necredință) înseamnă „ascundere”, iar termenul kafir înseamnă „cel care ascunde”. Cu alte cuvinte, orice formă de necredință, blasfemie sau ateism semnifică ascunderea binecuvântărilor lui Allah sub veșmântul ignoranței.

Kufr reprezintă ascunderea propriei conștiințe, deoarece aceasta insistă mereu spre facerea de fapte bune și menținerea de gânduri pozitive. Iar pentru a se face că nu aude vocea conștiinței, necredinciosul o acoperă cu un veșmânt invizibil. Aceasta este definiția kufr-ului (necredinței).

În textele divine, necredința este definită ca „respingerea adevărurilor din Coran în care este absolut necesar să se creadă.” Pentru ca aceasta să aibă loc, este nevoie de două condiții:

1. Acest adevăr să-i fi fost transmis omului într-o manieră explicită, exactă și inteligibilă.
2. Omul trebuie să respingă și să refuze într-un mod clar crezul în ceea ce i-a fost explicat, după ce l-a auzit și l-a înțeles.

Când aceste două condiții se întâlnesc, această persoană este considerată necredincioasă și acțiunile ei/lui sunt kufr. Ca urmare, nu fiecare nemusulman este necredincios, însă fiecare necredincios este nemusulman.