Allah este numele dat în limba arabă pentru Dumnezeu, Creatorul Absolut al acestui Univers.

Termenul „Allah” a derivat de la rădăcina El-ilah care înseamnă „Dumnezeul Absolut și Etern”. Toate versiunile etimologice ale cuvântului Allah (anagrama) au în comun semnificația termenului „iubire”.

Allah este Singurul Creator fără pereche și seamăn, Absolut și Etern, Cel Care creează. El  este Unul Singur, iar cei creați sunt nenumărați.

El este Allah, Unicul, în permanență Unic, Absolut Unic. El este Cel Care nu descrește și nici nu crește. El este Cel Care nu este tată și nici fiu. Nimic nu-i este Lui asemănător și echivalent (Ihlas 112: 1-4).

El este Cel a Cărui existență este absolut necesară. El este Cel Care a creat Universul din neant, Cel Care îl conduce, Cel Care stabilește ordinea din univers, Cel Care stabilește legile. Allah este Singura existență desăvârșită și fără de cusur. Iar în afară de El nimic și nimeni nu este desăvârșit. El este sursa iubirii, a îndurării și a milei fără de limite (Baqara 2: 143).

Mila Lui a cuprins toată existența (Araf 7: 156).

El este Cel Care a considerat mila ca o sarcină absolut necesară pentru El Însuși (An’am 6: 54).

El este Cel Ce a creat existența din neant, Cel care a stabilit pentru creația Sa un scop și Cel Care a înzestrat existența cu o putere pentru a putea atinge acest scop (Taha 20: 50).

El este Primul ce nu are început și este Ultimul ce nu are sfârșit (Hadid 57: 3).

El este Cel pe Care nicio viziune și nicio imaginație nu-L poate cuprinde, Cel Care cuprinde orice fel de viziune și gând uman, El este Cel Care are putere peste toate, Cel Care are știință despre toate (Araf 7: 103).

El este Cel în afara Căruia nu există nicio altă divinitate. Numai El este  Cunoscătorul a tot ceea ce nu poate fi perceput și a tot ceea ce poate fi perceput. El este Îndurător în esența Lui și este Îndurător în manifestările Lui. El este Allah, în afara Căruia nu există alt Dumnezeu; Stăpânul Absolut al existenței, sursa sacralității, este izvorul absolut al salvării si fericirii, este Dătătorul de încredere și credință (delimitarea binelui și a răului), este Deținătorul autorității absolute, este Mărețul, este Cel Care își exercită voința în orice situație și condiție, Cel a Cărui măreție nu cunoaște hotare. Lui, Preamăritul și Preaslăvitul, nu-I dăunează cu nimic necredința tăgăduitorilor și nici actele de politeism ale celor care-I fac asociați. El este Creatorul Absolut. El este Cel Care a creat exemplele primelor creații. Tot El este Cel care a realizat proiectarea fără de seamăn a acestor prime exemplare. Toate însușirile frumoase și toate aspectele desăvârșirii sunt numai ale Lui. Tot ce se află în cer și pe pământ acționează în numele Lui. Căci El este Mărețul, Preaînaltul, Cel Care dă cea mai corectă sentință (Hașr 59: 22-24).

El, Cel în afara Căruia nu există divinitate, Cel Absolut Viu, este sursa și baza vieții și a existenței. El nu este supus nici nepăsării și nici adormirii. Tot ce se află în ceruri și pe pământ sunt ale Lui. Fără acordul Lui, Ziua Judecății nu poate separa pe nimeni de apropiații lui. El știe atât ceea ce omul împlinește la vedere cât și ceea ce ascunde. Fără voia Lui, oamenii nu vor putea percepe nimic din Cunoașterea Lui. Puterea și autoritatea Lui fără de margini a cuprins cerurile și pământul. De altfel, supravegherea lor nu-i aduc nicio îngreunare. El este Singurul Care este Suprem și Măreț (Baqara 2: 255).

El este mai aproape de om decât vena lui jugulară (Qaf 50: 16).

El este Cel Care este împreună cu voi oriunde ați fi (Hadid 57: 4).

El este Cel Care îi este suficient omului, în timp ce omul își este insuficient pentru el înșuși (Zumer 39: 36).

El este Cel Care intervine mereu între om și dorințele inimii sale (Anfal 8: 24).

El este Cel a Cărui îndurare nu cunoaște hotare (Zumer 39: 53).

El este lumina cerurilor și al pământului (Nur 24: 35).

El este Cel a Cărei existență este permanentă, în timp ce existența tuturor celor în afară de El este temporară (Rahman 55: 27).

El este Cel Care stabilește legea pentru fiecare lucru (Murselat 77: 23).

El este Cel pe Care omul nu-l prețuiește așa cum merită (An’am 7: 91).

El este Cel Care este tot timpul activ și actual și ca atare intervine asupra vieții (Rahman 55: 29).

El este Cel Care a creat totul cu o măsură și o lege (Qamer 54: 49).

El este Cel a Cărui lumină nu se va stinge niciodată (Saff 61: 8).

El este Cel Care-l răsplătește pe om în funcție de faptele lui cele mai bune (Ankabut 29: 7).

El nu se asemănă cu niciuna dintre creaturile Sale. Ceea ce își închipuie omul despre Allah nu este Allah pentru că mintea lui este finită și limitată, iar Allah este infinit și etern. Ca atare, ceea ce este finit și limitat nu poate percepe ceea ce este etern și infinit.

Allah este Singurul demn de a fi adorat căci adorarea este numai dreptul Lui. În consecință, adorarea altuia în afara Lui se consideră o atentare la dreptul Lui. Într-un mod logic, a fi robul lui Allah înseamnă a nu fi robul robilor Lui.