Observăm că într-un verset din Coran care redă un dialog dintre cei care vor ajunge în Iad, noțiunile de „a folosi rațiunea” și de „a asculta revelația” se utilizează reciproc una în locul alteia: „Dacă noi auzeam revelația sau dacă gândeam nu mai eram dintre cei care vor ajunge în Iad” (Mulk 67: 10). Acest verset arată că rațiunea, care funcționează corect, și revelația nealterată pot fi factori egali în ceea ce privește călăuzirea omului către adevăr.

Coranul, așa cum numește elementele din componența naturii și Universului, precum Pământul, Cerul, Soarele, Luna, noaptea, ziua, ca fiind semne(ayet), așa numește și unitățile de bază ale propriilor sure.

„[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ţi‑am trimis-o, pentru ca ei să ia aminte la versetele ei şi pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!” (Sad 38: 29)

„Dacă li se spune: ‹‹Urmaţi ceea ce a trimis Allah!››, ei zic: ‹‹Ba noi urmăm cele cu care i‑am găsit pe părinţii noştri!›› Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s‑au lăsat călăuziţi?” (Baqara 2: 170)

„Pe cei ce cred şi ale căror inimi sunt liniştite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile.” (Rad 13: 28)