Ce înseamnă „a porunci cele bune în comun acceptate și a opri cele rele în comun acceptate”?
Coranul a numit binele comun acceptat – maruf, iar răul comun acceptat – munker. Acest bine și rău comun acceptate au fost astfel considerate de către omenire indiferent de timp și spațiu. Revelația nu le cere drept-credincioșilor să urmeze doar binele comun ci, în același timp, le cere să să se străduiască să facă ca acesta să fie dominant în societatea în care trăiesc. De asemenea, nu le cere doar să se îndepărteze de răul comun ci, în același timp, le cere să-i ferească și pe alții de acesta. Unele dintre versetele în care se reflectă acest fapt:
„Însă dacă ei se căiesc şi împlinesc Rugăciunea [As‑Salat] şi achită Dania [Az‑Zakat], atunci ei sunt fraţii voştri întru religie. Iar Noi facem limpezi semnele pentru un neam care ştie”. (Tewbe 9: 11)
„Sunteţi cea mai bună comunitate care s‑a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi, dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi”. (Ali Imran 3: 110)
„Ei cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este nedrept şi se grăbesc la faptele bune; aceştia sunt printre cei cucernici. Şi binele pe care ei îl fac nu poate fi tăgăduit, căci Allah îi ştie bine pe cei cuvioşi.” (Ali Imran 3: 114-115)
„Bărbaţii făţarnici şi muierile făţarnice sunt ei unul la fel ca altul. Ei poruncesc ceea ce este oprit şi opresc de la ceea ce este bun și drept şi nu-și mișcă mâinile [pentru bine]. L‑au uitat pe Allah şi i‑a uitat şi El pe ei. Făţarnicii sunt ei cei ieşiţi din drum.” (Tewbe 9: 67)
„Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As‑Salat], aduc Dania [Az‑Zakat] şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim]”. (Tewbe 9: 71)