Nu numai că este necesar, ci este absolut necesar. Fiecare lucru are un suflet, iar sufletul acestei vieți este Viața de Apoi. O viață fără „Viața de Apoi” nu poate fi decât ca un trup fără suflet. Așa cum se alterează un trup lipsit de suflet, așa se alterează și o viață lumească lipsită de crezul în „Viața de Apoi”.

Fiecare lucru are doi poli: Unul care se poate vedea și altul care nu se poate vedea, respectiv unul material și altul spiritual. Următorul lucru este sigur: Partea care nu se poate vedea, respectiv cea spirituală a unui lucru, este mai prețioasă, mai influentă, mai mare, mai puternică și mai persistentă decât partea care se poate vedea, respectiv cea materială. Poziția pe care o are sufletul comparativ cu trupul, rațiunea comparativ cu forța musculaturii, electricitatea comparativ cu cablurile, energia comparativ cu materia sunt doar niște exemple ale acestui fapt.

Aspectul cheie al fiecărui sistem de crez bazat pe revelație este „Viața de Apoi.” Viața lumească este o posesie trecătoare și efemeră. Iar fiecare lucru care este temporar, este instabil, imperfect și nepermanent. Viața lumească fără Viața de Apoi este precum trupul lipsit de spirit. Fiecare lucru are un suflet. Iar Viața de Apoi este spiritul vieții lumești. Coranul denumește viața lumească lipsită de crezul în existența Vieții de Apoi ca fiind „joacă și amuzament”. Această viață poate câștiga o semnificație și un scop profund numai atunci când este în relație cu Viața de Apoi.