În Islam nu există nicio autoritate, biserică, organizație, categorie de preoți care să fie autorizată să primească o persoană la Islam în numele lui Allah. Aderarea la Islam se realizează printr-un acord verbal dintre om și Allah, fără intermediar și fără reprezentant. Pentru a îmbrățișa Islamul este de ajuns ca omul să aleagă calea de supunere lui Allah prin liberul arbitru.

Intrarea pe poarta Islamului se realizează prin depunerea a două mărturii:  Eșheduen la ilahe illallah ve eșhedu enne Muhammeden abduhu ve resuluhu/ „Mărturisesc că în afară de Allah/Dumnezeu nimeni/ nimic nu este demn de a fi adorat, iar Muhammed este robul și trimisul Lui”.

Mărturisirea reprezintă, fără îndoială, o noțiune fundamentală în Islam. Însuși Allah este Martor asupra unicității Sale (Ali Imran 3: 18). Cu toate acestea, Allah a voit ca și omul să fie martor la acest fapt. Scopul acestui lucru este de a-l onora pe om, de a-l face să se simtă că este valoros în fața Lui.

Prima dintre cele două mărturisiri reprezintă crezul în existența Creatorului Etern și Absolut care este Allah, în Unicitatea Lui și în faptul că El nu are vreun egal sau vreun seamăn printre creaturi. Iar a doua reprezintă crezul în faptul că toți profeții, inclusiv profetul Muhammed, sunt atât oameni cu însușiri umane, cât și trimiși care au primit mesajul de la Allah. Cel care a pășit, prin aceste două mărturisiri, pe poarta edificiului Islamului este ghidat de două surse al căror rol este de a-i arăta noului musulman cum trebuie să ducă în continuare o viață de drept-credincios:

1. Coranul, care constituie cadrul teoretic al trăirii pe această lume.
2. Modelul profetului Muhammed care este un „exemplu viu” al trăirii după Coran.

Cele două elemente nu sunt, în fond, două surse paralele, pentru că, de fapt, denumirea de „tradiție profetică” – care s-a dat mai târziu modelului practic al profetului Muhammed- constă în ceea ce Profetul a învățat din Coran. Din această perspectivă, „tradiția profetică” nu este echivalentul Coranului, ci reprezintă practica Coranului. Ca urmare Coranul este, fără îndoială, singura sursă a Islamului.

Obiceiul ca mărturia de credință să aibă loc în fața unei colectivități de musulmani nu reprezintă o ceremonie de „intrare” în Islam, ci este rezultatul dorinței celui care devine musulman de a se face cunoscut și celorlalți membri ai comunității musulmane.