În situații normale, revelația divină recomandă monogamia: „…dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură.” (Nisaa 4: 3). Totuși, poligamia este permisă în situații excepționale, precum cea a războaielor, sau când numărul de văduve și/sau fete orfane crește foarte mult.

În societatea preislamică nu există nicio limită cu privire la numărul de femei cu care un bărbat se putea căsători. Bărbații se puteau căsători cu câte femei doreau, având grijă numai de cele care le erau pe plac și abandonându-le pe celelalte. Ei inventau căi ilegale și inumane pentru a le putea folosi așa cum își doreau. Una dintre aceste căi era „zihar-ul”care însemna divorțarea soțului de soție în urma unui jurământ. Coranul a luat atitudine și a reglementat pentru cel care recurgea la o astfel de măsură greșită, o pedeapsă și o răscumpărare severă. (Mujadila 58: 1-5)