Potrivit Coranului, relațiile dintre femei și bărbați nu sunt centrate pe gen și sex, ci pe personalitate și umanitate. Coranul consideră rudele de gradul întâi ca fiind membri ai aceleiași familii și interzice căsătoria dintre ele:

„Vă sunt oprite [pentru căsătorie] mamele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătuşile voastre după tată, mătuşile voastre după mamă, fiicele fratelui, fiicele surorii, doicile voastre care v‑au alăptat, surorile voastre după doică, mamele nevestelor voastre, fiicele vitrege de la muierile voastre, la care aţi intrat– dar dacă nu aţi intrat încă la ele, atunci nu este păcat pentru voi – nevestele fiilor voştri din mădularele voastre, precum şi două surori deodată…” (Nisaa 4: 23).

Islamul nu interzice căsătoria dintre o femeie și un bărbat care sunt potriviți și disponibili unul pentru celălalt. De asemenea, Islamul ia unele măsuri de precauție pentru a preveni otrăvirea dorințelor și a pasiunilor seducătoare. În acest sens, impune o distanța rezonabilă între cele două sexe pentru a menține respectul reciproc. Măsurile cele mai importante care au fost luate pentru a preveni depășirea limitelor permise a relațiile dintre cele două sexe, sunt:

1. Porunca de a nu se apropia de adulter (Isra 17: 32). Astfel se creează o zonă tampon între om, ca individ, și adulter.
2. Porunca de a-și apleca privirile (Nur 24: 30-31). Astfel se interzice atât femeilor cât și bărbaților să privească cu dorință unul la celălalt, pentru că ieșirea de sub control aprivirilor ar putea conduce la ieșirea de sub control a relațiilor dintre cei doi.
3. Porunca acoperirii femeii (hijab) – veșmântul prin care femeia musulmană este acoperită din cap până în picioare, cu excepția feței și a mâinilor. Această poruncă implică ambele genuri, însă se adresează femeii în mod special(Nur 24: 31, Ahzab 33: 59).