Jihad-ul semnifică depunerea efortului maxim, fie el fizic sau psihic. Termenul jihad coranic nu poate fi cel de „război sfânt”. Căci acest sens nu este cel pe care l-a dat Coranul acestui termen. De altfel, în Coran paralel cu termenul jihad este menționat și termenul „război” (qital). Mai mult, în versetul în care se permite lupta (Hajj 22: 39), ba chiar în care lupta este considerată o responsabilitate asupra drept-credincioșilor în unele situații absolut necesare, nu este folosit termenul jihad, ci este folosit termenul qital.

Jihad-ul semnifică efortul extraordinar pe care omul îl depune de dragul cauzei lui Allah. Versetul în care se dă porunca „Fă împotriva lor un jihad mare!” a fost revelat în perioada mekkană, în care nu a avut loc nicio luptă și în care nu s-a permis nici măcar dreptul de autoapărare la atacurile inamicilor, cu toate că viața dreptcredincioșilor era în pericol. „Nu te mai supune în fața necredincioșilor și fă  jihad printr-o străduință (jihad) mare împotriva lor (cu revelația)!” (Furqan 25: 52) Este extrem de important de subliniat că în acest verset, lucrul folosit atunci când ne cere să facem jihad, nu este arma ci este „cuvântul”, mai précis „cuvântul divin”.

Conform Coranului, apartenența la alte religii nu reprezintă un motiv pentru legitimitatea luptei. Ba din contră, Coranul subliniază că lupta este permisă în cazul în care ești atacat sau invadat. (Baqara 2: 190; Mumtehine 60: 8-9). Dacă Allah ar fi voit ca toată lumea de pe fața pământului să fie musulmană, putea face acest lucru. „Şi de-ar fi voit Domnul tău, toţi cei de pe pământ ar fi crezut laolaltă! Şi oare tu îi sileşti pe oameni ca să fie credincioşi?” (Yunus 10: 99) Allah a lăsat ca oamenii să aibă libertatea de a crede sau nu. (Kehf 18: 29) Coranul în loc să-i forțeze la credință, i-a invitat la credință, prin intermediul Profeților și cărților lor. (Ali Imran 3: 110) Scopul luptei legitime nu este de a nu mai lăsa să rămână pe fața pământului niciun nemusulman. Conform Coranului, scopul luptei legitime este de a ridica presiunea de pe crez (fitne). (Baqara 2: 193)

De asemenea și lupta interioară, pe care o dă omul împotriva propriilor instincte și propriului ego coruptibil, este considerat tot o formă a jihad-ului.