Politeismul – șirk-ul – este atribuirea unui aspect al divinității altui lucru sau altcuiva decât lui Allah. Din această perspectivă, politeismul înseamnă a-I face parteneri lui Allah. Bineînțeles că în Islam acest aspect contravine conceptului de bază a monoteismului și este considerat ca fiind cel mai mare păcat. Allah poate ierta orice păcat făcut de om, chiar și dacă el nu se căiește, în afară de politeism, pe care nu-l iartă decât după o căință sinceră. (Zumer 39: 53 și Nisaa 4: 48) Și asta deoarece politeismul este văzut ca fiind o trădare a dragostei lui Allah pentru omenire.

Opusul politeismului este monoteismul (tewhid). Tewhid înseamnă „atribuirea tuturor însușirilor divine lui Allah și nefacerea de parteneri Lui.” Evident, acești termeni sunt opuși și dacă unul dintre ei este prezent, celălalt nu poate fi prezent.

Islamul ne învață că adorarea unui lucru sau a unei persoane în afară de Allah este un act de politeism, chiar dacă este vorba de îngeri, un duh sfânt, un profet, un sfânt, o persoană remarcabilă, o stea sau Pământul etc. Singurul care trebuie adorat, este Allah. Adorarea altcuiva în locul Lui este egală cu atribuirea de însușiri divine acelei persoane. În regulamentul muncii este clar menționat faptul că atât angajatorul, cât și funcția lui sunt imuabile, iar atât cel care este angajat, cât și funcția lui sunt schimbătoare, inferioare. Contrar acestui regulament, cel care-și desemnează propria divinitate însemnă că este patronul acelei divinități. Iar cel care-și desemnează de unul singur divinitatea semnifică de fapt adorarea propriului ego. Mai simplu spus, cei care fac astfel, își divinizează propriile plăceri și dorințe (Yusuf 10: 66). De aceea, orice formă sau fel de politeism este cauzată de necunoașterea propriilor limite.

Imaginați-vă că un om, după ce-și desemnează propria divinitate, începe să o adore. Fără îndoială că acest lucru este un paradox care inevitabil va conduce către distrugerea umană și spirituală.

Așa cum este menționat mai sus, asocierea Calităților Divine ale lui Allah, altcuiva în afara Lui este un act de politeism. Ca urmare, atribuirea perfecțiunii și desăvârșirii altcuiva în afară de Allah este un act de politeism, căci numai Allah este Cel Perfect și Desăvârșit. De aceea, Coranul îi avertizează pe cei care spun despre Iisus că este fiul lui Allah:

„Voi spuneţi un lucru cumplit! Aproape că cerurile se crapă de aceste [vorbe], pământul se despică şi munţii se prăbuşesc în fărâme.” (Maryam 19: 89-90)

Politeismul (șirk-ul) reprezintă cătușele cu care Satana leagă libertatea spirituală a omului. Orice fel de politeism reprezintă o tentativă de a arăta zadarnică, speranța pe care Allah o are în om. Orice fel de politeism îl face pe om să devină ori sclavul altui om, ori al unui lucru, ori chiar al propriului ego.