Ezan-ul este chemarea la rugăciune făcută cu glas tare cu scopul de a-i aduna pe oameni pentru rugăciune și de a-i informa pe credincioși asupra începerii timpului de rugăciune. Ezan-ul îndeplinește o funcție similară cu cea a unui Sofer (scrib) în iudaism și cu a unui clopot în creștinism. Folosirea vocii umane pentru a chema la rugăciune simbolizează originea umană a chemării și naturalețea ei. Faptul că ezan-ul conține fraze pline de înțeles nu urmărește doar să-l înștiințeze pe om în legătură cu timpul rugăciunilor, ci și să reamintească valorile fundamentale ale Islamului. Aceste fraze scot în evidență conexiunea inseparabilă dintre credință și faptele de adorare. Ezan-ul nu este simbolul autorității sau al puterii, ci este o chemare la pace și prietenie. Cuvintele și frazele ezan-ului au fost stabilite în timpul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și reprezintă axul credinței islamice – tewhid (unicitatea):

Allah este Cel/ în permanență/ Singurul Măreț! (de 4 ori)

Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de a fi divinizat în afara lui Allah! (de 2 ori)

Mărturisesc că Muhammed este robul și Trimisul Lui! (de 2 ori)

Haideți la rugăciune! (de 2 ori)

Haideți la izbândă! (de 2 ori)

Allah este Cel Măreț! (de 2 ori)

Nu există alt dumnezeu demn de a fi divinizat în afara lui Allah! (o dată)