Atunci când spunem „înger” ne vine în minte în primul rând numele îngerului revelației, Gabriel, care este menționat deseori în Coran. Îngerul Gabriel a fost însărcinat cu transmiterea revelațiilor divine mesagerilor lui Allah, fără să le aducă vreo schimbare. Îngerul revelației este liantul dintre „tăblițele păzite” (lefh-i mahfuz) și posesorii misiunii profetice.

Coranul i-a fost transmis profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de către îngerul revelației, Gabriel, de-a lungul unei perioade de 23 de ani. Acesta i s-a arătat Profetului cu înfățișarea sa reală de două ori. (Nejm 53: 5-18)

Îngerii sunt creaturi care Îl slujesc absolut și necondiționat pe Allah. Conceptul coranic de „înger” include „codurile metafizice ale unor realități fizice” pe care Allah le utilizează atunci când El voiește să facă acest lucru. Allah se implică în viața creaturilor Lui fizice prin intermediul codurilor metafizice pe care Coranul le denumește „îngeri”.

Profetul Abraham a fost salvat exact în acest mod atunci când a fost aruncat în foc de Nimrod. De asemenea, profetul Moise și cei care l-au urmat au putut să traverseze Marea Roșie tocmai datorită intervenției divine. Oricare ar fi adevărata natura a acestui mecanism metafizic al intervenției divine, Coranul folosește termenul „înger”.