Politeismul reprezintă ingratitudinea omului față de Allah (Quraiș 106: 1-4), pentru că este o încălcare a drepturilor Lui de a fi Singurul demn de adorare. Toate formele de politeism au luat naștere din conceptul „divinitatea este departe de noi”. Atunci când omul crede că nu poate să ajungă la Allah decât printr-un intermediar, politeismul are câștig de cauză! Ba din contră, Allah este mai aproape de om decât propria lui venă jugulară.

Politeismul este o calomnie adusă la adresa lui Allah: „Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciună despre Allah, atunci când este chemat la Islam?” (Saff 61: 7).

Politeismul face ca faptele bune ale omului să fie în zadar: „Vi s‑a revelat ţie şi acelora de dinaintea ta: „De vei face asociaţi lui Allah, vor fi în zadar faptele tale şi vei fi tu printre aceia care pierd.” (Zumar 39: 65)

Politeismul îl privează pe om de ajutorul lui Allah: „Nu pune lângă Allah un alt zeu, ca să nu rămâi condamnat fiind, de unul singur într-un colț aruncat!” (Isra 17: 22)

Politeismul înseamnă divizarea întregului și facerea lui în bucăți. Politeismul înseamnă distrugerea integrității interne a omului. Politeismul suprimă dinamismul spiritual și distruge energia internă. Evident că politeismul nu-i poate aduce Stăpânului Lumilor vreo daună în vreun fel. Dimpotrivă, politeismul îl distruge numai pe omul care comite această crimă răutăcioasă. Prin urmare, șirk-ul este o boală schizofrenică morală, care distruge abilitatea umană de înțelegere și de menținere a echilibrului între sentimente și gânduri, suflet și corp, realitate și irealitate, inimă și minte.

Politeismul îl slăbește pe om față de cele cărora acesta le atribuie trăsături divine. De exemplu, dacă cineva crede în augurul rău al numărului 13, atunci el/ ea este posibil să aibă coșmaruri în camera 13 a unui hotel. Acesta este impactul negativ pe care politeismul poate să-l aibă asupra oamenilor. Coranul clasifică politeismul ca fiind „cea mai mare nedreptate.” (Luqman 31: 13)