Din perspectiva Islamului această lume și cele lumești nu sunt negative și nici dizgrațiate. Această lume și materia nu sunt nicidecum negative și satanice, așa cum pretind religiile care au fost influențate de gnosticismul dualist. Din contră, aceasta este considerată un mijloc de examinare. Allah îl încearcă pe om cu această lume și cu cele lumești. Dacă omul vrea să treacă această încercare cu succes trebuie să privească această viață și cele din ea ca ceva care i-a fost încredințat, pentru care va da socoteală. Ca urmare, omul nu trebuie să trateze această viață ca pe-o proprietate în care poate face tot ce-și dorește.

În Islam nu se condamnă să fii posesorul banilor și al averii, ci se condamnă să aparții acestora. A aparține acestei lumi înseamnă să urci calul pe cârca călărețului și, de asemenea, reprezintă punctul de pornire al fiecărui rău. A considera cele lumești un lucru lăsat în grijă și nu o proprietate și, ca atare, a nu aparține acestei lumi, a fost exprimată de Profet prin termenul fakr (sărăcie). Termenul fakr se poate defini astfel: Să nu permiți ca lucrurile lumești să te controleze chiar dacă deții lumile. În concluzie, Coranul nu consideră negative această viață și cele lumești, ceea ce condamnă Coranul este pasiunea de înmulțire.