Termenul din limba arabă pentru rugăciune este salah. Rugăciunea denotă „coloana principală care ține un lucru în picioare.” Coranul folosește acest termen cu mai multe sensuri: adorare, rugăciune, rugă, cerere, suport și ajutor. Rugăciunea reprezintă un act de adorare al Islamului care s-a transmis din generație în generație, prin practica profeților anteriori. De asemenea, aceasta a fost transmisă din generație în generație și în cadrul unor colectivități alcătuite din Oamenii Cărți (iudeii și creștinii). Rugăciunea reprezintă actul de adorare zilnic, obligatoriu pentru fiecare musulman.

Rugăciunea include anumite ritualuri specifice, mișcări și poziții ale corpului.

Rugăciunea reprezintă „baza acestei religii”, potrivit spuselor Profetului.

Rugăciunea reprezintă un dialog special dintre om și Allah.

Rugăciunea reprezintă întâlnirea specială pe care Allah i-a dăruit-o omului.

Rugăciunea reprezintă loialitatea omului față de acordul pe care l-a încheiat cu Allah.

Rugăciunea reprezintă mulțumirea omului față de Allah, așa cum l-a învățat El, ca semn de recunoaștere pentru tot ceea ce i-a dat.

Rugăciunea înseamnă să-L slujești pe Allah și să nu-i slujești pe oameni.

Rugăciunea este o onoare; prosternarea și plecăciunea înaintea lui Allah îi salvează pe oameni de la a se prosterna în fața altor oameni.

Rugăciunea este o mărturie; cel care face rugăciunea devine un martor și îi face și pe ceilalți martori. Mintea musulmanului consideră totul în jurul lui ca fiind martori cu capacități de memorare; locul unde îndeplinește rugăciunea este un martor, timpul în care este îndeplinită rugăciunea este un martor, Soarele, Luna și stelele care strălucesc peste locul și în timpul îndeplinirii rugăciunii, sunt martori (Șems 91: 1-4), apa folosită pentru abluțiune și pentru curățarea unor părți ale corpului, este martoră. (Yasin 36: 65).