Nu poate fi vorba de începutul și sfârșitul Creatorului, căci „începutul” și „sfârșitul” sunt valabile doar pentru creaturi care depind de timp și spațiu. Acest fapt nu poate fi valabil și în cazul Celui Care a creat timpul. Cel Care a creat timpul și spațiul nu poate fi limitat de timp și spațiu.

Cel creat are neapărat un început. Iar dacă are un început cu siguranță că are și un sfârșit. Așa cum omul are o durată de viață, așa și această lume care-l găzduiește pe om, sistemul solar care găzduiește această lume, această galaxie care găzduiește sistemul solar, Universul care găzduiește această galaxie, au tot o durată de viață. De altfel toate cele ale căror existență este legată de materie au o durată anume de viață. Iar cele care au o durată de viață au un început și un sfârșit.

Coranul subliniază într-un mod persistent că Allah este Creatorul. De asemenea amintește regula conform căreia nicio vietate, în afară de Allah, nu poate crea ceva din neant. Prima lege a termodinamicii, confirmând Coranul, afirmă că omul nu va putea crea niciodată energia din neant. Așadar fiecare existență are o durată de viață. Cea de-a doua lege a termodinamicii, a entropiei, reprezintă echivalentul acestui adevăr în fizică. Nu numai omul este o creatură muritoare, ci și energia este tot o creatură muritoare, căci a fost creată. Coranul denumește starea în care destinația cosmică finală atinge zeroul absolut „Ultimul Ceas”. În Coran există foarte multe versete despre această zi, pe care n-o cunoaște nimeni în afară de Allah, în care această lume își va înceta existența.

Concluzia este următoarea: Creatorul este gazda existenței, iar tot ceea ce a fost creat este trecător. Conform Coranului, Allah este mai aproape de om decât propria lui venă jugulară. Ca urmare, divinitatea nu se află într-un loc unde se poate ajunge mergând. În ceea  ce-i privește pe cei care vor să-L simtă și să ajungă la El trebuie să meargă pe drumul prescris de El.