Fiecare lucru are un suflet. Iar sufletul acestei lumi este omul. O lume fără om este precum un trup fără suflet.

Omul reprezintă proiectul lui Allah. Creatorul a echipat suprafața pământului corespunzător acestui proiect.

Allah și-a pus speranța în om. În cazul în care omul face să se piardă această speranță, Allah poate să-l schimbe pe om cu o altă creatură (Ibrahim 14: 19).

Conform Coranului, omul a fost creat cu cea mai bună conformație și a fost plasat la începutul drumului pe care trebuie să meargă pentru a realiza scopul creației lui prin propriul efort și voință (Tin 95: 4-5).

Omul este maestrul care a fost însărcinat cu clădirea pământului. De asemenea, omul trebuie să fie o creatură responsabilă care poate să-și exprime părerea cu privire la propria creație (Qiyame 75: 14). Mai mult, omul este o creatură de excepție care are responsabilitatea de a duce o greutate atât de grea precum voința-rațiunea-conștiința pe care n-o pot duce nici măcar cerurile, pământul și munții (Ahzab 33: 72).

Omul atunci când nu se încarcă cu valori, crede că este independent iar când nu-și cunoaște limitele cade în dizgrație (Alaq 96: 6-7). Omul are o fire grabnică (Isra 17: 11). În loc să fie recunoscător, este nemulțumitor față de Creatorul său atât de Generos față de el (Infitar 82: 6). În caz contrar, când se încarcă cu valori, își îmbogățește lumea lui interioară cu credință și își face din „faptele bune” (ameli salih), despre care Coranul pomenește, propriul mod de viață. Și numai atunci va merita răsplata atât în această viață, cât și în cealaltă (Tin 95: 4-5).