Monoteismul este opusul trinității.

Dogma monoteistă este baza Islamului, iar dogma trinității este baza Creștinismului.

Monoteismul exprimă unicitatea absolută a lui Dumnezeu, eternitatea și transcendența Lui, faptul că El nu are seamăn sau egal, că El nu se aseamănă cu niciuna dintre creaturile Sale și că El nu poate fi nici fiu, nici tată.

Conform Coranului, dogma monoteistă reprezintă crezul comun al tuturor profeților începând cu primul profet și până la ultimul. În ceea ce privește conceptul de trias, care semnifică „trinitatea”, acesta s-a folosit pentru prima oară de către teologistul grec Athenagoras, la aproximativ 150 de ani după Iisus, fiul Mariei. Însă părintele Tertullian (160-220), inspirându-se de la celelalte popoare politeiste, este cel care stabilește acest concept ca bază a crezului.

Conform crezului monoteist, un musulman nu se poate ruga în niciun fel altcuiva în afară de Allah. Acest fapt este valabil și în cazul profetului Muhammed. Conform crezului trinității un creștin se poate ruga la Iisus, fiul Mariei. S-a relatat că profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus Fatimei cu puțin timp înainte să moară, ea fiind singurul lui copil care a trăit după decesul lui: „Fatima, fata mea! Salvează-ți propriul suflet de pedeapsa lui Allah prin faptele bune pe care le faci! Jur pe Allah că în Lumea de Apoi nu voi putea face nimic pentru tine!”

Mai mult, conform crezului monoteist, trupul profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu este sfânt pentru un musulman. Însă conform crezului trinității, trupul lui Iisus, fiul Mariei este considerat sfânt.

De asemenea, conform crezului monoteist un musulman nu-l poate adora pe profetul Muhammed, căci acest lucru este echivalent cu adorarea statuetelor. Însă, conform crezului trinității, un creștin dacă nu îl adoră pe Iisus, fiul Mariei, nu poate fi considerat creștin.