Care este deosebirea dintre conceptul de Dumnezeu din Iudaism şi Creștinism și Islam?

Conceptul de Dumnezeu din Iudaism este una antropomorfă, adică Îl aseamănă pe Dumnezeu cu omul. Conform conceptului de divinitate din această religie, Dumnezeu se poate transforma uneori în om și poate lua însușiri omenești. De exemplu, regretă că a creat omul (Facerea 6 : 5-7), a lăsat-o „însărcinată” pe Sarah (Facerea 21: 1-2), se ia la trânte cu Iacov (Facerea 32 : 22-32), își arată Fața omului (Facerea 32: 30), obosește și se odihnește (Facerea 2: 3). Însă în viziunea Coranului, „El este Suprem şi Măreț” (Șura 42: 4), „Nimic nu-I poate semăna Lui” (Șura 42: 11), „Ochii nu-L pot vedea pe El însă El poate vedea ochii” (An’am 6: 103). În religia mozaică, Yahova este „dumnezeul național”, al Fiilor lui Israel (Facerea 17: 8), în timp ce în Coran, El este „Domnul (tuturor) oamenilor” (Nas 114: 1) și  „Stăpânul (tuturor) lumilor” (Al-Fatiha 1:1).

Conceptul de divinitate în Creștinism este teomorf, ceea ce înseamnă că ființa umană poate pretinde că deține caracteristici divine. În ceea ce privește doctrina trinitară din Creștinism, aceasta se aseamănă cu doctrina trinitară a culturilor vechi politeiste din Egipt, Mesopotamia și India. Acestea pretind că Iisus, fiul Mariei, care este din toate punctele de vedere o ființă muritoare, are o natură divină. Coranul consideră acest lucru o calomnie la adresa lui Iisus, fiul Mariei, care este prezentat drept profet (Maide 5: 117). Coranul respinge categoric ideologia teomorfă în următorul capitol:

„Spune: El este Allah, fără de egal, fără de seamăn, Unic. Toți și toate au nevoie de El. El nu are nevoie de nimic. El nu este nici tată, nici fiu. Nimeni și nimic nu-i este Lui echivalent sau asemănător” (Ihlas 112: 1-4).