Coranul a început să pogoare în inima gânditoare a celui cunoscut de toți cei din Mekka ca fiind „cel sincer”, Muhammed fiul lui Abdullah, în anul 610. A pogorât pentru prima oară în peștera Hira. Locul în care a pogorât Coranul pentru prima oară este în aceeași stare și astăzi. Pogorârea Coranului a durat aproximativ 23 de ani și a luat sfârșit odată cu decesul Profetului în anul 632. Coranul și-a anunțat desăvârșirea și completarea misiunii prin versetul: „Astăzi v-am completat vouă religia voastră și mi-am desăvârșit binecuvântarea Mea pentru voi.” (Maide 5: 3)

Coranul se compune din 114 părți ce au fost denumite sure. Temele acestor capitole diferă între ele datorită faptului că au la bază evenimentele trăite în momentul pogorârii. Frazele care alcătuiesc fiecare sură se numesc ayet (verset/ semn). Paragrafele compuse din versete se numesc nejm (stea).

Coranul a fost pogorât ca un discurs oral și nu ca text scris, iar profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ordonat scribilor revelației, notarea acestora. Aceste scrieri au fost adunate și cuprinse într-o carte imediat după moartea Profetului, carte denumită Mushaf.

Coranul recitat astăzi de cei aproximativ două miliarde de musulmani este același. Chiar dacă musulmanii au școli diferite, Coranul care se află în mâinilor tuturor este același. Cu toate acestea, atât în decursul istoriei cât și în prezent, se observă diferențe în modul de interpretare a unor versete din Coran.

Ciclul de pogorâre a Coranului se împarte în două etape:

1. Perioada mekkană. Această perioadă se întinde de la primul an al profeției până la al treisprezecelea an. În această perioadă, minoritatea musulmană a fost persecutată cu brutalitate de către majoritatea politeistă. Trăsăturile caracteristice și retorica surelor care au pogorât în această perioadă se remarcă într-un mod evident. Versetele sunt scurte, însă armonia sonoră este marcantă. Acestea abordează mai mult comportamentul și elementele de bază ale crezului. Coranul pogorât în această perioadă este „Coranul propovăduitor”.
2. Perioada medinită. Această perioadă a început odată cu emigrarea Profetului la Medina și s-a încheiat după zece ani, odată cu decesul lui. Este perioada în care musulmanii reprezintă majoritatea și în care aceștia au pus bazele statului. De această dată semnificația versetelor este evidentă. Versetele sunt lungi și detaliate. Majoritatea regulilor, ritualurilor de adorare și a canoanelor jurisprudenței coranice au fost revelate în această perioadă. Coranul care a fost pogorât odată cu emigrarea la Medina este „Coranul ce legiferează reguli de funcționare a statului ce are la bază Coranul”.