Musulmanii au două sărbători care au fost vestite de profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): Sărbătoarea de Ramadan, care se manifestă la sfârșitul lunii Ramadan și Sărbătoarea de Sacrificiu, care are loc în ultima zi a pelerinajului anual. Cele două sărbători nu se comemorează după calendarul solar, ci după cel lunar.

Cuvântului aid (sărbătoare) este apropiat de cuvântul ma’ad (Viața de Apoi). De aceea, cele două sărbători ale musulmanilor amintesc de locul sărbătorii eterne – Paradisul. Adevărata sărbătoare este să ajungi în Paradis, după ce ai trăit viața într-o continuă și necondiționată supunere la poruncile și voința Divină.

Ambele sărbători încep cu rugăciunile specifice lor, îndeplinite pentru Allah. Diferența dintre aceste rugăciuni și cele zilnice este dată de numărul mare de tekbir-uri care înseamnă să rostești „Allahu Ekber” a cărei semnificație este „Allah este Singurul/ Cel mai/ în permanență Măreț”. Acele preamăriri ale lui Allah arată în mod clar că fericirea nu este independentă de Allah. Musulmanii trebuie să-și amintească de Allah și trebuie să-i mulțumească Lui pentru momentele de fericire. Căci singura sursa de fericire, sănătate și bucurie este Allah, al cărui Nume este și As-Selam (pace, bunăstare, fericire).