Percepția coranică nu este centrată pe sexul omului, ci este centrată pe calitatea lui umană. Atât bărbatul cât și femeia sunt considerați ca fiind elemente esențiale ale existenței ființei umane, așa cum se menționează și în versetul:

„O, voi oameni! Noi v‑am creat pe voi dintr‑un bărbat şi o muiere şi v‑am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor [şi] Bineştiutor [‘Alim, Khabir].” (Hurujat 49: 13).

A fi femeie sau bărbat nu constituie un privilegiu sau o supremație a unuia asupra celuilalt. Coranul subliniază că atât unul cât și celălalt au aceleași oportunități pe drumul salvării eterne:

„Musulmanilor şi musulmancelor, drept-credincioşilor şi drept-credincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi‑o păzesc, celor care‑L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care‑L pomenesc, Allah le‑a pregătit iertare şi răsplată mare.” (Ahzab 33: 35)

„Domnul lor le‑a răspuns: ‹‹Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!››” (Ali Imran: 3: 195)

Mai mult, în Coran, femeia și bărbatul nu au fost abordați bazându-se pe conceptul de „egalitate între sexe”, ci aceștia au fost considerați perechi (soți). Ambii, în mod reciproc, au atât responsabilități cât și drepturi.

„Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă.” (Baqara 2: 228)