Orientaliștii aduc ca exemple la această judecată greșită, luptele ce au avut loc în Medina. Pentru a demonstra că această judecată nu este adevărată vom dezbate toate luptele din perioada medinită în care a luat parte Profetul lui Allah:

Lupta de la Bedr: A fost o luptă de apărare. Aceasta a avut loc în urma complotului politeiștilor mekkani asupra Medinei. Numărul atacatorilor politeiști era de trei ori mai mare decât a musulmanilor.

Lupta de la Uhud: A fost o luptă de apărare. Aceasta a avut loc atunci când mekkanii, vrând să-și ia revanșa de la Bedr, au înaintat 450 de km către Medina. Lupta a avut loc la zece km de Medina, la Uhud.

Lupta de la Hendek: A fost o luptă de apărare. Lupta a avut loc atunci când toate forțele politeiștilor din regiune s-au unit și au împrejmuit orașul Medina pentru a-l ataca. În acea situație, pentru a proteja orașul, musulmanii au săpat un șanț de-a lungul orașului.      Într-un final, din cauză că asediul nu a  putut continua, politeiștii au fost nevoiți să se întoarcă.

Lupta de la Hayber: A avut loc atunci când locuitorii din Hayber s-au aliat cu politeiștii mekkani și au încălcat astfel înțelegerile pe care le aveau cu musulmanii. Fiind împresurați de armata musulmană au înțeles că nu pot rezista, așa că au predat Hayber-ul cu propriile mâini.

Cucerirea Mekkăi: Această expediție a fost finalizată fără vărsare de sânge, așa cum fusese planificată. Scopul acesteia era de a scăpa Mekka, locul care găzduiește Kaaba, de politeism. Profetul l-a schimbat din funcție pe comandantul armatei, care atunci când Profetul a intrat în Mekka, a strigat: „Aceasta este ziua răzbunării!”

Lupta de la Huneyin: Este lupta decisivă dintre armata politeiștilor din întreaga Peninsulă Arabă și musulmani. Conform Prof. Dr. Muhammed Hamidullah, specialist pe acest subiect pe plan internațional, pierderile de vieți omenești de ambele părți care au avut loc în toate aceste incursiuni este de aproximativ 200.

De asemenea, este eronată afirmația conform căreia chemarea Coranului la iertare și toleranță aparține doar perioadei mekkane. Se știe foarte bine că evreii din Medina au complotat fel de fel de intrigi împotriva profetului Muhammed și a colectivității de musulmani. În următorul verset, Profetului i se poruncește același lucru și față de evrei care, cu toate că încheiaseră un acord cu musulmanii, colaborau cu dușmanii împotriva lor:

„În afară de câțiva dintre ei, vei fi trădat în continuu de către aceștia. Însă iartă-i pe ei și fii tolerant! Pentru că Allah îi iubește pe cei care se comportă frumos.”  (Maide 5: 13)

Și următorul verset, care le cere musulmanilor    să-și controleze furia, aparține tot perioadei medinite:

„Ei sunt cei care dau de pomană atât atunci când au, cât și când n-au; își controlează furia și iartă greșelile oamenilor; căci Allah îi iubește pe cei care împlinesc fapte bune.” (Ali Imran 3: 134)