„Islamul” este denumirea sistemului de crez, iar „musulman” este numele dat individului legat de acest sistem de crez. Cu alte cuvinte, musulmanul este individul care se supune lui Allah, bazându-se pe o alegere conștientă.
Islamul înseamnă „religia celor care se supun necondiționat lui Allah”. Termenul „Islam” derivă din trei rădăcini:
1. Silm: Pace.
2. Teslimiyet: Supunerea necondiționată lui Allah/Dumnezeu.
3. Selamet: Salvarea eternă.
Definiția care cuprinde cele trei rădăcini laolaltă spune că Islamul este calea supunerii necondiționate lui Allah, ce garantează pacea în această lume și salvarea în Lumea de Apoi.

Islam înseamnă literalmente „pace”, iar musulmanul este acel „voluntar al păcii” care învie această pace în interior și în exterior.
Islamul nu este al celor care au luat pradă adevărul, ci este calea celor care s-au predat adevărului.
Islam este denumirea valorilor neschimbate ale omenirii; este calea care deține în cadrul ei adevărurile comune ale omenirii din toate timpurile; este modul de viață acceptat de Dumnezeu (Ali Imran 3: 19), este religia de care Dumnezeu este mulțumit (Maide 5: 3).
Islamul este denumirea sistemului cuprinzător a regulilor de comportament, crez, ritualurilor de adorare și relațiilor interumane (Baqara 2: 208). Prin urmare, fiecare drept-credincios trebuie să pună în practică Islamul într-un mod cuprinzător (Baqara 2: 85).
Islamul îl pune pe Creator în centrul conștiinței omului. Islamul admite că omului i s-au dat din partea Creatorului, rațiunea, voința și conștiința; este calea celor care acceptă că omul deține voința de a alege într-un mod liber între bine și rău.
Islamul nu este una dintre religii, ci este denumirea șirului de valori și adevăruri comune tuturor generațiilor omenirii, la care au chemat toți profeții (Hajj 22: 78).
În cel mai larg sens al cuvântului, Islamul este denumirea sistemului prin care Allah guvernează Universul (Fussilet 41: 11). Dacă în Univers „cosmosul” este suveran și nu „haosul”, acest fapt este indicatorul unei ordini și a unui sistem extraordinar. Iar într-un loc unde se menționează de „cosmos” și de „sistem” nu poate fi vorba decât de armonie. Armonia tuturor creaturilor din Univers se percepe ca supunerea/islamul lor față de Allah (Rahman 55: 6).
Musulmanul este persoana care în mod conștient și cu voință liberă se supune lui Allah pentru a dobândi pacea și liniștea atât în lumea interioară cât și în lumea exterioară.
Musulmanul este acea persoană care crede într-un singur Dumnezeu și împlinește poruncile Lui fără ezitare și fără a interoga.
A fi musulman înseamnă a pune „ceea ce voiește Allah” în locul a „ceea ce voiește propriul suflet”.
A fi musulman nu înseamnă să rătăcești undeva, ci să te întorci la tine însuți, să te regăsești.
Toți cei care-și fac din Islam un mod de viață, care înseamnă calea de supunere necondiționată lui Allah, se numesc musulmani. Allah i-a denumit musulmani pe toți, din toate timpurile, care au crezut în El cu sinceritate și au îndeplinit poruncile Lui (Hajj 22: 78).
A fi musulman nu se consideră un privilegiu al omului pentru Allah, ci dimpotrivă îndurarea lui Allah pentru om (Hujurat 49: 17).