Pogorârea Coranului în întregime a durat 23 de ani. Primele versete care au fost pogorâte sunt primele cinci versete ale surei numărul 96. Aceste versete se adresează în mod direct profetului Muhammed, utilizându-se verbul la imperativ, ceea ce arată că obiectivul acestor versete este de a-i clădi personalitatea interlocutorului revelației. Titlul temei primelor versete revelate este „știința.” Porunca „Citește!” înseamnă „Informează-te!”, „Învață!”. Așa cum este evident Cel care poruncește citirea este evident și interlocutorul Său, însă nu se știe nimic despre ceea ce urmează a fi citit. Ca urmare, în astfel de cazuri semnificația este „Citește totul!”. Astfel înțelesul primului verset este că Universul cu tot ceea ce cuprinde este o carte deschisă. Versetele primului pasaj revelat:

„Citește în numele Domnului tău

Domnul tău a creat omul din iubire!

Citește, căci Domnul tău este posesorul generozității infinite!

El l-a învățat pe om (știința) prin a nota cu condeiul!

El l-a învățat pe om ceea ce nu știa.” (Alaq 96: 1-5)

Perioada de pogorâre a Coranului, care a început cu aceste versete, va dura 23 de ani, până la moartea Profetului.

În următoarea etapă, Coranul l-a chemat pe profetul Muhammed, care înainte de a primi revelația era pasiv și bun, să fie activ și bun. Pentru aceasta, în primul rând i s-a cerut să-și ilumineze și să-și clădească propriul suflet:

„O, tu, Profetule asupra căruia s-a încărcat o sarcină grea (precum revelația).

Ridică-te în timpul înaintat al nopții!

În toiul nopții sau înainte cu puțin de aceasta sau puțin mai târziu…

Și citește Coranul cu mare concentrare!

Pentru că Noi îți vom pogorî ție un cuvânt greu și valoros.

Într-adevăr că trezirea în toiul nopții lasă o urmă foarte adâncă și face ca recitarea să fie împlinită cu trăire deplină.

Mai mult, ziua te așteaptă o sarcină grea.

Acum, pomenește numele Domnului tău și  dedică-ți Lui întreaga ta ființa!

El este atât Domnul apusului cât și al răsăritului!

Nu există nicio altă divinitate în afară de El.

Ca urmare, lasă în seama Lui apărarea față de atacurile care se vor îndrepta spre tine.” (Muzemmil 73: 1-9)

Al treilea pasaj pogorât îl cheamă pe profetul Muhammed să treacă de la starea de bun și pasiv la starea de bun și activ:

„O, tu  omule care te-ai închis în tine!

Ridică-te și avertizează-i pe oameni!

Preamărește-L numai pe Domnul tău!

Ține-ți curat straiul!

Stai departe de toate murdăriile!

Nu transforma împlinirea de fapte bune într-o ușă de câștig!

Fii răbdător în ceea ce faci de dragul Domnului tău!” (Mudessir 74: 1-7)

Un alt pasaj care a pogorât la începutul revelației este sura Fatiha, care este pe poziția de deschizătoare a Coranului și care se recită la fiecare rugăciune, ba chiar în fiecare parte a rugăciunii:

În numele lui Allah Milosul, Milostivul,

„Lauda este numai a lui Allah, Domnul tuturor lumilor

El în esența Sa este posesor al milei, iar în manifestări este posesor al milei.

El este Judecătorul Zilei Judecății.

(Domnul nostru!) Noi Te adorăm numai pe Tine și cerem ajutorul numai de la Tine!

Călăuzește-ne pe drumul cel drept;

Pe drumul celor cărora le-ai dat binecuvântare!

Nu pe drumul celor care au avut parte de mânie și nici pe drumul rătăciților.” (Fatiha 1: 1-7)