Islamul consideră următoarele trei elemente ca fiind esențiale în vederea stabilirii bunăstării în întreaga societate:

1. Edificarea personalității
2. Edificarea familiei
3. Edificarea societății

Etimologia cuvântului „familie” este aceea a unui element format din mai multe fragmente care nu poate rămâne în picioare dacă una dintre piese este îndepărtată. Conform revelației, geometria cuvântului „familie” nu constă în alinierea a două linii paralele ( I I ), ci a două linii care se sprijină una pe cealaltă ( I_I ). Familia este precum un uter în care personalitatea se hrănește și formează blocurile necesare structurii societății.

Potrivit Coranului, femeia și bărbatul sunt două jumătăți care sunt incomplete una în lipsa celeilalte. Aceste două părți constituie un întreg numai atunci când sunt împreună. Cele două părți nu se pot substitui una pe cealaltă. Coranul folosește termenul zewj (pereche sau soț) atât pentru femeie cât și pentru bărbat, care constituie elementele fundamentale ale unei familii. Asemenea unei perechi de pantofi, ei sunt pereche, dar nu sunt egali. Purtarea pantofilor invers este dăunătoare atât pentru picior, cât și pentru pantof.

Coranul le cere bărbaților și femeilor să fie responsabili cu privire la atitudinile lor:

„O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v‑a făcut dintr‑o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!” (Nisaa 4: 1)

În versetul în care se subliniază faptul că o femeie și un bărbat nu sunt opuși unul altuia (azdad), ci sunt o pereche (azwaj), se răspunde la întrebarea „de ce oamenii au fost creați în două sexe diferite prin „…pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele”. Acest scop nu poate fi realizat decât prin „iubire și îndurare”: „Şi printre semnele Lui [este acela] că El v‑a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.” (Rum 30: 21).

Coranul îl însărcinează pe liderul familiei cu responsabilitatea de a depune mereu eforturi în vederea prevenirii membrilor acesteia de a intra pe un drum al cărui sfârșit este Iadul:

„O, voi cei care credeţi! Păziţi‑vă pe voi înşivă şi familiile voastre de un Foc ale cărui vreascuri sunt oamenii şi pietrele …” (Tahrim 66: 6).

Două familii sunt menționate în Coran ca fiind exemple pentru omenire – familia lui Ibrahim și familia lui Imran: „Allah i‑a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile [din vremea lor].” (Ali Imran 3: 33).

1. Familia lui Ibrahim: Familia este formată din Ibrahim, soțiile lui – Hager și Sarah, copiii lui – Isaac, Ismail și nepotul lui – Lut. Toți acești oameni sunt considerați niște exemple a căror credință a fost testată și care au trecut cu succes de acest test (Saffat 37: 83-115; 100-105).
2. A doua familie este cea a lui Imran, formată din el, soția lui – Hannah, fiica lor – Meryem (Maria) și fiul ei – Isa (Iisus). De asemenea, în acest exemplu sunt incluși și Zekeriya, soția acestuia – Elizabet și fiul lor – Yahya (Ali Imran 3: 35-55).

Coranul îi consideră pe toți credincioșii ca făcând parte dintr-o familie mare. Ba mai mult, consideră întreaga omenire ca fiind o familie mare și li se adresează prin „O, fiii lui Adam!” Prin acest fapt se urmărește prevenirea oamenilor de a deveni sclavii altor oameni și de asemenea se urmărește să-i înfrățească pe oameni pe terenul comun al slujirii numai lui Allah.